Am trait zile si nopti care ne-au provocat indelung puterea interioara de a le rezista…

Fara caldura subtila a soarelui de iunie, de care aveam atata nevoie…

Fara efervescenta tacuta a bucuriei de a iesi – in sfarsit – afara din case…!

Fara … orizont.

Astazi stim deja ca ne vom ”limpezi” … curand.

Imi temperez – cu intelepciune de adult responsabil – entuziasmul copilaresc si aleg sa ”recapitulez” – mai mult sau mai putin sinuos – ”demersurile” curajoase pe care intentionez sa le ”pun in act”:

• Sa ma trezesc zambind clipei, oricat de greu incercate mi-ar fi fost orele de dinainte de somn;
• Sa fiu constienta – intr-un mod diferit – de bogatia gustului de cafea care ma ”pregateste” pentru munca;
• Sa ma grăbesc ”incet”, sa respir adanc, sa stau cu rabdarea ”pe umeri” fara sa uit cat de nobila poate fi odihna cu rost;
• Sa raman recunoscatoare energiei care ma inconjoara, chiar si atunci cand intarzii sa-i descopar inefabila generozitate;
• Sa FIU.

Inchei ”minutul de introspectie” cu un gand care insoteste intotdeauna ”povestile” mele de viata: te imbratisez cu sufletul!

        Autor: Ane-Mary Ormenisan