Desi abia astept sa ma retrag intr-un univers mai prietenos, departe de ”forfota” aspra a lumii, sunt si raman un om al Cetatii…! 

Imi place sa fiu ”conectata” la emotiile colective, sa ”intarzii” in luminile si umbrele care ”amprenteaza” realitatea (din pacate, din ce in ce mai ”abrupta”) din jurul meu, fiindca am ales – in deplina cunostinta de cauza – sa apartin, sa inteleg, sa invat, sa transmit mai departe…

Nu stiu cu precizie cand imi voi ingadui sa fiu cu adevarat ”povestaș” – in sensul atat de special descris de Mario Vargas Llosa…

Insa stiu exact ca …

• Autonomia este cel mai pretios dar pe care ni-l putem face la varsta maturitatii asumate, atunci cand vrem ca toate relatiile (indiferent de natura lor) sa ne fie sanatoase…
• Exista ”o lege statornica a tresaririlor gemene”… (Indiferent de vointa noastra, suntem si ramanem in subtila conexiune cu tot ce ne inconjoara.)
• In cantitatile potrivite, emotiile servesc unui scop util: ele ne ofera informatii, ne influenteaza deciziile si ne obliga sa actionam…!
• Potentialul individual al fiecaruia dintre noi se ajusteaza permanent si devine pregnant in funcție de context, disponibilitate, interes autentic si/sau vocatie…
• Redeciziile fac parte din viata noastra si permisiunile pe care ni le acordam inainte de a le pune in act sunt esentiale.

Pana la urmatoarele ”vesti”, va imbratisez cu sufletul…

         Autor: Ane-Mary Ormenisan